Deschid, minuscul, mâna, ai un cadou, iubito?
ce-ascunzi tu, lăcrămioaro, și nu prea vrei a spune?
un ineluș din iarbă, așa e, logodito?
așa e, fată dulce? Și-a mea, din rugăciune...

Arată mâna mică eteric rozalie
și nu lăsa rușinea bujori pe chip să-ți pună
deși mi-e dor și astfel, când liniștea mă-mbie
să îți aranjez șuvița și prin cărarea brună.

Logodnei noastre, prinsă de-atâtea turturele,
spre curcubeu chemat-a acea culoare lipsă
îți place albul lunii pe nori de viorele
sau vrei să-ți chem piticii s-o scape în eclipsă?

Nu zici nimic, doar ochii-s de basme, sub arcade,
Șeherezadă mică, ce-ascunde gestu-acela
când zaci, căpșor pe-o mână. Ți-e gândul la pleiade?
mă lași să-ți văd inelul, frumoasă Petronela?


(poem vechi, refăcut.)