Las vântul să mă pătrundă.
Las ploaia să mă spele.
Las pașii călători pe alee,
și privesc corola copacilor
deschisă în arcade.
Pășesc, cu lacrimile ploii pe fată.
Undeva... pe alee,
stă visul cu mâna întinsă!
Pășesc...
Cândva mâinile noastre,
se vor întâlni...
Fată în fată
vom pășim pe sub arcade.
Suntem doi copii
rătăcitori.
Mâine,
ar fi putut fi ...
Azi.

Dar nu te ajung deși am mâna întinsă!