Plângând cu roua nopții a degetului taină,
Îmi desenezi pe spate cu mâna-ți de poet,
Încununându-mi viața cu a iubirii haină
Născută din visare, cântată în duet.
Îmi mângâi buza udă cu fruntea aplecată
Spre sânul meu ce-l mușcă privirea-ți cu nesaț
Și-mi pare-o nebunie simțirea-mi fierbântată
Când părul se așterne ca voal pe al tău braț.
Mă colorezi cu patimi și pofte nesfârșite
De parcă niciodată femeie n-ai avut.
Adăugând sărutul dorinței împlinite
Te cuibărește-n clipă și uită de trecut.

Așa ne trece noaptea când suntem împreună,
Iar zorii ne plâng dorul ce în lumini se-adună.