Stropi de mireasmă blândă,
Ascunde-n timp,a dor osândă.

Unire prin iubire pură,
Cu lacrimi ,despărțire sumbră.
Neprihănită,copilă cu dorul mistuit,
Fragilă împletire,un suflet chinuit.
Prelung și singur peste zare
Văpăi aruncă,ispititor de tare.
Iar norii,stropi de rouă-muguri
Orbiți,aruncă peste floare visuri.

Iubirea-npinge,floarea spre lumină
Și razele-i usucă a lacrimilor vină.
Dansează vântul din patime adâncuri,
O clipă doar ,nebănuite gânduri.
Ecoul scânteiază stingher cânt,
Tentacule de raze,la aprigul sărut.
Eliberează-mă iubite,privirea-mi obosită,
Tu chip strălucitor,îndură-te să mor iubită.

Cei ce iubesc,de tihnă nu au parte,
De-aceea floarea-soarelui,e mai aparte.
Iubirea lor,ca și iubirea noastră toată,
Esență are, o dragoste curată.