pare un truc ieftin prin care trec
ca un actor rătăcit prin text
și bisat cu aplauze
îmbătrânit între vârste
fără dorință pătrund
în forma zilei
să privesc cum
timpul se scurge prin vene
fără vină
ca într-o clepsidră
cu stropi de sânge
știu că totul se petrece
acolo în interior unde
nimic nu-i identic azi
cu ce va fi mâine
și totuși
nu-mi pasă de spectacolul
desfășurat în mine
fără imagini și spectatori
mă plimb desculț
printre iluzii și mint
mint sentimentele...
nu mă pot identifica
cu fiecare clipă prin care
calc deși simt și văd
luminile cum se sting
ori se aprind dincolo
de sângele fluid
ca o lacrimă
și doare...

integrat mă ridic
să-mi constitui viața
dar uit să-mi amintesc
că nu-i decât un gest ieftin
scăpat printre degete
într-un moment nerecuperabil.

uneori viața nu-i
decât o urmă de pași...