INCEPUTURI 26.01.2006



M-am trezit intr-o dimineata cu sentimentul
ca am pierdut ce aveam mai bun in mine.
si nu stiu cum sa mai regasesc.
imi caut adolescenta simtirii;
caut patima cu care am iubit odata;
caut sentimentul ploii curgand,
al umbrelei ce ma adapostea complice;
sentimentul soarelui rasarind din marea mea de vise;
caut largul valurilor mereu intoarse pe tarm;
caut racoarea brizei pe inserat;
caut nelinistile mele toate
si linistea padurii de brad;
caut strafulgerarile trupului,
caut pacea sufletului;
caut intrebarile fara raspuns
si rapunsurile sosite fara sa fi intrebat macar.
Ma caut intr-o lume de umbre a ceea ce am fost;
strabat zilnic un drum de cenusa,
catre un pustiu pe care in fiecare zi
il cred iar si iar a fi
fericitul si vrajitul taram Oz;
caut zborurile mele de copil,
gustul clatitelor cu dulceata;
iluziile unei alte vieti.
scotocesc zilnic printre lesuri,
ramasite de sentimente care duhnesc.
ma amagesc cu cate o sclipire,
ce promite a fi adevar si nu e.
caut si ma intreb
de unde mai am puterea
sa o iau de fiecare data de la inceput?
ies din mine
si intru in trupul si in sufletul copilului meu.
ma regasesc aici pana la detaliu.
aici imi aflu linistea pierduta,
si dorurile si nelinistile si visele mele toate.
ma amuz, traiesc, simt prin ochii copilului meu;
care este copilul din mine;
vesnicul copil care exista in mine,
care mai are si acum puterea
sa se mire, sa intrebe, sa incerce;
curajul sa creada;
puritatea sa ridice ochii catre cer,
sa se roage fierbinte, sa iubeasca,
sa alerge pe un tarm de mare,
fie el si inghetat.
sufletul meu este in sufletul copilului meu si
totodata el este adanc in mine.