M-am trezit dintr-un somn
fără vise
și am văzut primele lacrimi
pe chipul unei femei
m-am mirat
de cerul albastru
și bulgării de zăpadă
ce acopereau
din când în când
lumina
făcând pomii
să pară mai verzi
și lumea mai urâtă...
am început să plâng
apoi să râd
de plânsul meu
am auzit cum trece timpul
și am învățat să uit
uitîndu-mă...