întunericul ăsta e o luptă între tine și cine am fost eu
mă gândeam că o să mă înveți mereu
cum să stau agățată de lună
muream după dimineți stoarse din cearceafuri
pline de zmei albi
împărțeam prima țigară a dezamăgirii aceleiași lumi

"ăștia mai demitizează lumea
și dincolo de fereastră e cer"

te fur unei picături de astăzi
râzi a suferință
îmi săruți pielea udă

"astăzi mai murim puțin"

lacrimi pe dimineți
pelin pe amiezi
sânge pe nopți

amintește-ți că din lut
îți refac aripile
tânjesc după eterna ta clipire
te scriu în jurnalul
dintre amintiri și poate mâine

"tu doar stai"