Am fost la bunici…
Casa este tot mai mica,
Albastrul pereților,tot mai palid...
Bunici tot mai tăcuți,
Camera tot mai tristă...
Afară,am luat o bucată de lut,
Și mi-am făcut portretul.
Bunicul stătea în spatele meu și plângea.
Mi-a luat mâna plină de lut,
și mi-a sărutat-o,
Pământul prinzându-se de buze...