am revenit la colțul universului cu barul
singura fundătură în formă de cruce
din care nu poți ieși decât purtat pe brațe
de îngeri buhăiți în salopete muiate în tărie
și de curve îmbălsămate de femei rămase virgine
nu aștept pe nimeni fumez mă uit la ceas
îmi aranjez costumul îmi verific respirația
sunt din nou pregătit pentru ceea ce știu
că se va întâmpla
nimic nu poate să strice
surpriza fiecărei zile trăite la fel
dimineți cu becuri nopți cu neoane
ploi cu cioburi de sticlă
îmbrățișări prin cămăși de forță
priviri în gol prin cele mai puternice telescoape
care pot măsura singurătatea din jur

am revenit în locul în care sunt sigur
că nu o să mă schimb locul în care mă întâlnesc