Frunze ce plutesc în vânt
Le admiri, dar nu-ți dai seama
Căci culoarea ca arama
Le atrage la pământ
Rând pe rând.

Și noi ne trecem ca un gând
Ca un abur, ca o ceață
Se pierde dreptul la viață
Sub negru, rece pământ
Cât de curând.

Marele nostru mister
E un trup și o conștiință
Ce pășesc pe-al vieții drum

Ochii ridicați spre cer
Căutăm speranță-n credință
Până ne prefacem scrum
Sub pământ!