Cum a murit veșnicia la sat

N-a mai rămas nici-un gropar în sat –
Cum nu-s copii, și nici nepoți nu sunt,
Cine să pună morții în pământ?
În casa lor, i-am pus pe morți pe pat

Și i-am încins cu brâul lor cel strâmt –

La sărbători, venim la șezători –
Și-i întrebăm de au ceva de spus,
Ei doar așteaptă încă, din Apus,
Să vină un gropar, că-i greu să mori

Și să rămâi prin ceruri, ca Iisus –

Departe, hăt, se fac atât de des
Noi planuri mari de înviat țărani,
În timp ce ei, sătui de munci și ani
Așteapta doar, groparii, la cules,

Să îi îngroape - fără gologani…