micuța remy mi-a spus să scriu despre ea
dar micuța remy e neterminată


de când o știu stă într-un autobuz blocat
de două săptămâni în traficul din centru
cu o fotografie lipită pe față
sub fotografie așteaptă să moară toți oamenii din autobuz
pentru ca ea să facă dragoste


vrea să se așeze printre ființe
dar fiecare om e copia unui om de nisip
care doarme în fața altui om de nisip
remy nu are loc
nici ei nu vin
nici ea nu mai cheamă
și totul adoarme cu ochii deschiși


remy nu știe ce vrea sa spună
ce merită să spună
sunt atâția în autobuz
nu știe dacă trebuie să mulțumească pentru oprirea asta
pe oricine ar putea iubi ca o spaimă de singurătate
remy e o fată micuță care ar putea iubi


micuța remy crede că e pe un ecran
își spune că
durerea nu e contagioasă durerea nu se transmite
are o clepsidră
își spune că
clepsidra poate fi timp
numai în cădere
preamultpreamultpreamultpreamultprea
nu pot să mă apăr
își spune
decât lovind în mine


micuța remy e un rewind al aceleeași scene
cu ei părăsind-o
cu ei părăsind-o
în autobuz în traficul din centru
cu ei părăsind-o


ce vrea să spun? ce merită să spun despre ea?