am vrut să-ți spun atunci
aș fi vrut să-ți spun că nu mai știu să fiu primăvară
de-o vreme am început să merg tot îndărăt
îmi adun urmele sub bărbie și stau așa cu ele spânzurate
uneori trec zile și nici nu mai aud iarba

oh doamne și mâinile mâinile astea îmi par atât de străine
de goale de ne-ale-mele încât mă înfășor
pe diagonală
îmi fac cocon din nu-mă-uita
mă las să renasc mă las din tine
cu aripi înmugurite

membrana vernală mi-e tot mai subțire
am vrut să-ți spun
aș fi putut să-ți spun
că ...