Vă urăsc oameni . . .
Sufăr de prostrație și sunt în extaz,
V-aș arunca în infinit și v-aș mânca
ca apoi să vă vomit . . .
Toți sunteți niște morți fără iad,
iar eu sunt un înger fără aripi
Rai există . . .
Mă obosiți, nu mai suport
degeneraților . . .
Vă hrăniți cu libertatea mea.
Imi beau cafeaua fără zahăr,
este amară . . . încerc să mă adaptez printre fiare.
Lupt făra să sper, acest lucru mă distruge,
Omul fără speranță este ca o inimă fără bătăile sale.
Vreau să mă înec în iubire, să uit că știu să înot,
vreau să rămâi lângă mine, tu, ființă, care ești tot,
ești aer, ești viață, ești chin și speranță,
ești tot ce vreau ca să mai pot exista . . .
Tu nu ești om printre oameni,
Tu ești ceea ce-mi aparține.