Sunt singură, lașă și plâng
Mă rog să revin pe pământ
Și plâng cu lacrimi de sânge
Oprește-te, Doamne, ajunge!

Inima din mine zbiară
E întuneric afară . . .
Stelele toate-au picat,
Eu tot nu m-am ridicat.

Indiferența-mi este neindiferentă,
Vreau să-ți cânt o cantilenă;
Nu mă lăsa chiar acum,
Când ostașii-mi sunt pe drum.

Dacă vrei să pleci
Și tu totul ai să negi,
Uită te rog c-ai iubit
O persoană și-un nimic.