Aveam odată o umbrelă galbenă
care lovea asfaltul
în același pas cu mine
eram aproape un patruped
umbrela mea galbenă și cu mine
văzând lumea
de jos în sus
depășind cadavrul unui câine
încă aburind
simțindu-ne la fel de
nemișcați
în patrularea de fantomă galbenă
traversând strada nevăzuți
dintr-un colț într-altul
exersând starea intermediară
a cadavrelor
nici om
nici obiect
nici animal.