Zbor deasupra vântului împreună cu toate obsesiile mele. . .
mă simt atât de grea, dar în același timp atât de ușoară
Zbor departe de tine, departe de toți
voi fi singură, doar eu și cu mine
O, Lore! ... ești atât de multe ori
Și ce chin este să exiști doar o dată.

Dacă suflu puternic poate distrug lumea ..
Nu vă temeți, voi construi alta,
doar de dragul vostru, pentru că nu puteți trăi fără viață
Aud în mine o voce elegiacă ... mă îndeamnă să alerg spre nimic
Hai Lore, aleargă, pentru că îți place!

Dar oricum se va sfârși totul în mine
iar natura, natura va fi ce a fost odată
Rai . . .

Am nevoie de un subterfugiu pentru a ieși
la suprafața vieții.
Simt că mă înec de prea multă prostie.
Există în mine o aviditate de a omorî viața,
uneori mă satur să mai fiu . . .