De aș putea să-mi cer iertare
Prin salt de la-nălțime,
AÈ™ fi zburat ca-n vis, o nemurire.

Nici miile de lacrimi reci
Ce îmi brăzdează fața,
Nu pot să șteargă vina, ce mi-a creat-o viața.

Oricît de întuneric
Va fi la mine-n viață,
Tu vei rămîine veșnic, lumină și speranță.

Deci lacrima mi-e soarta
Iar sîngele trecut,
Și, tu, un suflet printre nori pierdut.