-Știi,
uneori zbor.
Între cer și pămînt,
între eu și lume-
îmi caut sufletul.

-Știi,
cînd privesc cerul,
printre aștri,
vreau să văd
și totul și nimicul.

-Știi,
în noapte
totu-i o tăcere,
ca o piatră de mormînt
într-un exil.

-Știi,
din nicăieri,
din lacrimi născută-
o clipă supremă
s-a stins...



-Știi,
uneori zbor
cînd privesc cerul...
în noapte,
din nicăieri.

-Știi,
între cer și pămînt,
printre aștri,
totu-i o tăcere
din lacrimi născută.

-Știi,
între eu și lume
vreau să văd
ca o piatră de mormînt...
o clipă supremă.

-Știi,
îmi caut sufletul...
Și Totul și Nimicul,
într-un exil
s-au stins...