Otilia... o fată-mare,
Cămașă albă peste nori
E fără de asemănare...
Precum e crinul între flori.

Otilia e o prințesă
Cu ochi gingași, cristalini...
Ai vrea mereu să te atingă
Cu trupul ei, de farmec plin.

Cu vorba ei preadulce,
Cu zâmbetu-i senin,
Te-adoarme - te vrăjește
Precum un rozmarin.

E stea, e zâna
Zorilor și a iubirii...
Ea din priviri îți poate-aduce:
O noapte mult-visată, o clipă-a fericirii.

*********************************

Va fi Mireasa Nemuririi,
Cu trena lungă, pân' la cer
Și va avea mereu alături...
Din basme-un veșnic, cavaler.