nu-i vorba de casierii plați de la carrefour
cu buzunarele întoarse pe dos cu mînecile și mîndria
întoarse pe dos

nici despre cei cinci centimetri
dintre mașina ta și mașina din față
sau despre papagalii verzi din intersecții

nu

e pentru că femeile pe care le întîlnesc zilnic
sînt din ce în ce mai urîte cu picioarele
mai groase și mai strîmbe cu nasurile mari
mai mari cele mai mari nasuri pe care le-ai văzut

pentru că dinții lor sînt mai galbeni și mai rari
și pletele mai uleioase sau arse sau
fiindcă bijuteriile lor mă înjură pe stradă
iar găurile din ciorapii înfipți în nike sau în puma
mă-mping în garduri în șanțuri în stâlpi

pentru că nici una nu mai ridică obiecte
îndoind genunchii lennnt ca o părere de rău
nici una în celălalt capăt al vagonului de metrou
care să roșească imediat pentru că am surprins-o
trăgînd cu ochiul la revista vecinului

da

pentru că nu am cui să-i zîmbesc de pe o parte
pe alta a străzii iar oamenii îmbătrînesc urît
dacă nu zîmbesc pe stradă

pentru că femeile frumoase mai sunt doar la tv
pe panourile de la romană pe cutiile cu vopsea de păr
în cărți și reviste și nu le poți atinge
mîngîia sau împinge nu le poți ciupi nu le poți
săruta încheieturile mîinilor și umerii dar mai ales
nu le poți zîmbi sincer pe stradă
în drum spre serviciu spre casă spre

mda…