Opt scaieți a adunat,
Pisoiașul meu vărgat,
Pe codiță și botic,
Și-acum scâncește un pic.

Se tot uită rugător,
Parcă cerând ajutor,
Dar se teme c-o să-l doară
Și s-a ghemuit afară.

I-am vorbit, l-am mângâiat,
De scaieți l-am curățat,
Dar, vă spun cinstit, n-am vrut
Din blăniță când i-am rupt!

Acum pare peticit,
Ca un preș vechi și tocit.
Vai de el, bietul pisoi!
Ce să fac? Îmi spuneți voi?

Că de-l tund c-un foarfece,
O să pară... șoarece!