Nichitaaaaaa!!!!!!!!!!!!!!!!!!!



Nu, Nichita nu a murit
S-a prins în roata
fără de căruță
și ne-a strâns pe toți
ocolind pământul în șapte zile
într-un singur zâmbet
de înger blond vestitor
În numele lui
de cal alb
și-a scuturat grumazul
de cuvinte
lăsându-ne nouă
cu limbă de moarte
râsu-plânsu
lumina luminată
neauzul
nevăzul
cerul din umărul stâng
și mâna în cinci colțuri
Din fiecare sunet trecut prin argint
ne strigă
mereu călare pe cuvinte
cu verbul întins până la Dumnezeu:
"Bătrâne, muzica este un răspuns
căruia nu i s-a pus nici o întrebare
mai înainte”
Poete!, îi spun
Numele tău e răspunsul
tuturor întrebărilor
și pe urmă,
vorba ta:
Nu mor caii când vor câinii, bătrâne !