Sunt străin de Timp..
cineva mi-a vărsat Cana.
M-am lipit de Linguriță,
Ușor, aici, și mai incolo
Se transformă-ntr-o peniță
Cu vârful despicat în două:

Pe geamul trenului fuge iute Pământul.
Mă ustură ochii urmărindu-l.
Oare câți ani au trecut? mi-e alb părul
Și lung.
Unghiile îmi înfășoară acum condeiul
... l-au vânat. Aici moare el tăiat.
Cuvintele scriu acum condeiul.
El a murit aici pe rânduri.
Pământul fuge tușind pe ici pe colo.
- Biletul la control!
- Te rog nu-i fă gaură acolo.