Nu m-au pregătit să mestec pietre
gurile mari și negre înfipte
ordonat în intersecții
între apus și negrul lăptos

da
mestecau demult fără zgomot
cu fire de zâmbet arcuite
blând pe lângă lacrimi
culcate între nări și tâmple

da
roșul a ieșit la suprafață
te vei bucura
e burgundul de care visezi

Pietrele

le mestec deșert
le voi pune la păstrare în fântână

culorile așteaptă la locurile lor
nu uita
mâna trebuie să știe poteca
culorile se lasă în voia celui
ce le mestecă