Scrisorile din necunoscut
și-au schimbat caligrafia-mi dragă/
destinatarul a plecat în călătorie
fără să-mi returneze scoicile/ rămas bun
mi-a spus pe vapor/
au cântat viorile.

vântul gâdilă ramurile dudului/
frunzele prind glas/ înfiorându-se
sub mine/ iau foc
cearceafurile/ patul întreg/ fereastra/ luna
mi-e fotograf/ pe veci
se pierd culorile și melcii de mare.

noaptea se va transfigura
într-o cetate imensă/ atunci când
soldați metalici îmi vor sfârteca
viscerele/ nu există
îndurare în cetate/ e stupid să crezi
că vei fi cruțat de chinuri sau
încoronat în fața norodului.

nu vreau candele/
prefer drumul până acolo unde
nu mai e nimic
decât prăpăstii și culmi/ înalte
se văd gândurile celor
care au/ insomnii și amintiri sepia.