Gând de septembrie

E miezul nopții,
de aici pot cuprinde cu privirea tot cerul.
Jumătate din Ursa Mare,
ca un etern semn de întrebare,
privește către noi.
Stelele strălucitoare sunt martore
ale dezmierdărilor
și sărutărilor noastre fără număr.
Stelele îmi cheamă întreaga mea ființă.
Mă simt de parcă nu sunt aici,
dar sunt încă aici lângă chipul tău
atât de drag.
Știu, am cunoscut bucuria iubirii absolute,
a adorației ce arde
cu flacără nestinsă.
Timpul nu are nici răsărit nici apus,
iar în curgerea lui,
când totul se transformă în cenușă,
dragostea curată
din zori de zi,
rămâne.