lumini de pojar îmi acoperă fruntea
în fiecare dimineața mă trezesc cu spatele la foaie
prin vene îmi trec cioburi de sticlă
căldura o simt numai la picioare
dar astăzi nu stau cu omul la masă

de astăzi în spate nu mai privesc
de astăzi numai pe jos am să merg
dar astăzi stau cu spatele la foaie
e ca atunci când cineva îți bate la ușă
dar când îi deschizi ușa nu îți dai seama că astăzi nu primești vizitatori

diminețile sunt cele mai plictisitoare

încă mai aud cum cineva îmi strigă numele

iau o foaie și încerc să îi desenez chipul