Când se lasă dinspre munte
Liniște apăsătoare,
Turme mari de oi mărunte
Curg încet și grav spre vale.

Pe cărări ce stau să fie
Unele săpate-n stâncă,
Trec și ei ciobani de-o mie,
Și de ani, și de-alte încă.

Și rămân poieni brumate,
Pradă vântului și ceții,
Lupi ce se adună-n haită
Pentru a-nfrunta nămeții.

Și mai sunt lăsate-n urmă
Nopțile cu lună plină,
Când cibanii lângă turmă
Întâlneau în vis o zână.