O vezi seara,
luminată de faruri și învăluită de fum,
altă nefericită
Din lanțul trofic al junglei citadine.

Drăguță și simtiță,
și probabil deloc smintită,
Schiță de ipoteză aproape perfectă.
Care sper totuși că e corectă.

Concluzia?
O altă necunoscută
dintr-o ecuație de mult fumată
ce nu se lasă niciodată rezolvată.

Conform teoremei
ar trebui sa decurgă bine:

Mă duc la ea,
o salut, o invit la o cafea,
și pe urmă încet și calm,
Ne apropiem noi de un rezultat orizontal.

Amândoi în paralel.
Logic.


Ma apropiu de stradă
cu un aer grăbit.
și mai stau o secundă,
fir-ar,ezit.

Aștept puțin,
n-am calculat bine.

Asfalt negru și mat.
Savană de fiare metalice
Ce gonesc ca niște variabile în noapte
Îmi spun subtil să nu trec la fapte.

Da,bun,bine.
Trec la demonstrație.

Parcurg strada zâmbind
Și-i spun strengărește venind:
Lasă mânuța jos prostuțo,
Hai cu mine în lume fetițo.

Ne potrivim! nu crezi?
eu alfa, tu omega

Păsește ea ușor,traversează încet strada
Personal nu mă grăbesc
Și se împiedică în tocuri și cade lată
Totodată și logic gândesc:

N-o ridic,evident,e roșu.
Tir ruginit,fiară centenară,
din jungla de ciment zidită
trece liniștită peste ecuația mea minuțios gândită.

Suspin dezamăgit
și plec fara să mă agit.
Altă festă a sorții deloc candidă,
al dracu să fie de mulțime vidă.