astăzi toți oamenii sunt frumoși

copiii rostogolesc mingea
mingea se sparge în cioburi de sticlă
copiii plîng
se privesc în cioburi
de parcă chipul lor a fost spart
și lăsat bucățele pe asfalt

ascundem în noi o cutie muzicală
alegem melodia sufletului
imităm fericirea

seara se lasă grea pe suflet
ca hainele udate de sub ploaie
pe trup
este momentul cela în care noi nu avem voie să mișcăm
cînd ceilalți fug în cercuri
fac zgomot
ca să ne putem atinge
ca să vedem frumusețea
pe lîngă care ieri treceam cu ochii închiși