drumurile noastre duc spre nicăieri
în visul unui elefant
în care s-a ascuns dumnezeu
în apa în care mi-am spălat sufletul
dimineața

nu vă apropiați
sunt plină de foc
sunt peste tot
ieri noaptea am aprins pădurea Domneasca

am nevoie de ger crunt
să-mi îngheț creierul

să ard ca un trandafir
să mă pui la butonieră

am nevoie de cer grunt

în plecarea mea care durează la nesfârșit
simt pașii universului cum calcă
și oamenii reci zornăind în burta lui






(MINUNEA VA VENI MAI TÂRZIU, ed. Feed Back, Iași, 2011)