nu mă pornisem acolo unde am vrut să ajung
de asta mă opresc beată
în mijlocul drumului
să
vă
spun
toată
povestea

cândva
la poalele unui munte
când ziua cu noaptea se îngânau a sărut
m-am trezit eu
în mintea unui ascet care ascundea cuvântul
nopțile aveau gheare de vultur
și zilele prindeau pești
în râul evangheliei

nu știam încotro s-o apuc
toate drumurile erau în reparație
la munte nici un hotel

trebuia să învăț meseria moșului
așa încât am început să bat cerul în cuie
să vând oxigen la porțile trupului

în acele ore îmi sculptam tălpile în cenușă
pregăteam fașă curată
pentru un isus mititel
și nu îmi era rușine
că viața îmi curge în afara inelului

eram ceva între
ana prinsă în piatră și povara sisifă
nu mă răzbătea ploaia deasă
nici vântul îndrăgostit
de tinerețea mea împrumutată

aveam o singură mângâiere
în această lume
în care morțile se dau în vileag
poezia
mea
nu
ucide
lebede



(MINUNEA VA VENI MAI TÂRZIU, ed. Feed Back, Iași, 2011)