peste fosnetul verde al frunzelor
si respiratia rece a raului,
care-ti invaluie coastele fumagande,
in momentele fugare de tacere calda dintre noi,
in miasmele vesele ale frigului de iarna,
in notele lichide si tulburi
ale amurgului calm violentat,
in vovea unei dimineti care leneveste in asternuturi,
in adancul pe care il inspiri din urmele sterse de ploaie,
in sangele proaspat ale unui viitor ucis.
fiinta si nefiinta.
doar cadere.