Aseară
Amintirile m-au
ÃŽngenuncheat
Și m-au pus să jur
Pe biblia dragostei.

Cu capul plecat de
Palma șoaptelor tale,
Nu aveam curajul să deschid ochii
Dar și cu ei perfect închiși,
Te vedeam pretutindeni...

m-am închinat cu mâna
ce odată ți-a mângâiat părul
ce îmi crescuse în vis pe umărul
pe care îți sprijineai toate dorințele
și am sărutat privirele noastre pierdute făcute
cruce de argint
undeva, deasupra norilor
coborâte în acea dimineață rece de toamnă
pe această biblie a dragostei
care-mi primește mâna tremurândă
ca pe-un trandafir, cu spinii tociți,
cu urmele lor sângerând în
același suflet în care creștea atât de frumos...