De-atâta timp nu mai primești
Nici de băut, nici de mâncare,
Și-ncet slăbești și te topești,
O umbră pari, o arătare.

Disprețuit și lăudat,
Ajuns priveliște mulțimii,
Tu ajunezi neîncetat,
Pari că te-întreci cu heruvimii.

Uitat de toți, cu-același zel
Postind, destăinui cu tristețe
Că n-ai găsit alesul fel
Să-ți placă, duhul să-ți răsfețe...