azi m-a trezit inima sărindu-mi printre coaste
ca o pisică sălbatică zdup-zdup
și tu nu erai
să mă liniștești

se făcea că pleci definitiv
în ocean
omul-amfibie
pe care prea mult l-au ținut în apă
și nu își mai poate folosi plămânii

sincer
nu mai rezist la coșmaruri din astea

poate că mă iubești măcar un pic
un pic de tot
cât un fir de mac
văzut întâi cu ochiul stâng
după care cu ochiul drept
și numai după aceea cu ambii
tot mai optimiști
observând că nu au nevoie de ochelari

poate că vii
spune-mi că vii
și nu mai pleci