Pe culme, etrava,
despică
talaz după talaz.
ÃŽn siaj,
barcaz după barcaz.
E lung convoiul!
Pe ceruri,
albatroșii
cu soare în penaj
deplâng sonor matrozii
- scrisori in bastingaj.
Un mus
zărește țărmul din înalt
- e albatrosul -
e figura
ce strigă-ntâi
Pământ!
Pământ!!!
Ahoy!
Coboară velatura!

O voltă,
prova-n vânt
zăresc cu toți pământul!
Tangajul îi aruncă
în plâns
în râs
- soarele e sus.
Scârțâie de ancoră
greutate mare.
Sosește caravela
cu santal, mirt și sare!
Pe cheiuri e rumoare
în ochi
altă culoare
în doruri
e apus !