O piatră scârțâie la apasărea
Unui pas ce greu coboară
Iar omul trece afișându-și nepăsarea
Pentru o piatră pe care n-are cum s-o doară.

Mai târziu, desculț, omul a lovit o piatră
Și-o durere surdă i-a săgetat piciorul...
Abia atunci a reușit s-o vadă
Și tot de atunci a început să-i ducă dorul...