Furtuna


Stând pe malul învechit privesc în jur debusolat,
Începe marea să se-agite și eu sunt întristat,
Privirea îmi joacă feste, o arunc în depărtare,
Lumină nu mai este … au rămas norii de ploaie.

Furtuna mă-nfioară, gândul e la a mea muză
Ne-ncetat picurii cad, fericirea mă refuză.
Forme slute are vântu', valu' izbește tare,
Mă atinge briza rece... nu am nicio alinare…

Mă trezesc din visare în picurii de ploaie,
Al ei chip în față-l văd, lacrimile curg șiroaie,
Sunt o umbră-n pustnicie, ultimă lumină-n zare,
Plec din lume fără tine. dragoste nemuritoare…