Au trecut toamnele lăsând amprenta
pe mărul mușcat de iarna flămândă
cu vremea schimbătoare
ca și o femeie din vis
e frunza căzută
pe zăpadă

peste albul imaculat al întâmplărilor
se spun povești la gura sobei
despre femeie și bărbatul
cu foc ce arde pe tăpșan
un trunchi dintr-o esență
din Eva și Adam

un fruct atins cu buzele unui destin
pace bărbatului nu i-a mai dat
decăzând și urcând un întreg
trăiesc în miezul fecund
din mărul cu amprenta
păcatului în doi
iubirea.