Ca-ntr-o icoană, duc în mine, primul tău sărut...
și dragostea ta pentru lucruri, mai mare decât dragostea ta pentru oameni, încă doare...

Încă mai las semne fragile, pe lucruri fragile.
Din rană încă mai picură cuvinte tămăduitoare.

Nefericit, însă cu suflet de copil, îmi pun cireșe la urechi.
Și iarăși râd...
Și știu. E firesc să te pierd, căci m-am întors la mine.
Sunt iarăși ciuta sălbatică, flămândă de pace...

Ciclul: Minunea de a fi

08 Iunie 2007