e-atata de mult
de cand nu ti-am scris:
cateva randuri asa,
pe-o hartie,
sa-ti spun ca mi-e dor
nu cred ca-i de-ajuns
si iata ca-ti fac umil
poezie.

ma-ntreb daca ninge
atata si sfant
si daca adormi
obosita-ntr-o doara
cu gandul la mine
visand c-am intrat
hoteste,
tiptil pe portcioara.

am atatea sa-ti spun
dar nu stiu sa-ncep
caci totul se naste
si moare cu tine:
mama, traiesc!...
desi a murit,
demult si devreme
copilul din mine!

si-as mai vrea intr-o zi
sa-ma-ntorc,
nu stiu cand,
sa-ti spun ca
toate sunt bune
si-i bine:
mama, nu vreau!
nu mai pot sa te mint:
a murit demult
copilul din mine !