Aveam 12 ani când am facut prima fata sa planga
pe o banca putreda de la poarta ei Era cea mai frumoasa din sat.
cu 3 ani mai mare
Ma iubea.
de-aia si plangea când i-am spus ca nu se mai poate.

purtam pantofii cei noi p care mi-i daruise mama de ziua mea
Erau cu 2 numere mai mari si aveau talpa cam groasa
dar aveau catarama
si ii purtam chiar daca era sfarsit de august.
imi placeau
Ma simteam un lord cand o vedeam ca plange dupa mine
Era frumoasa recunosc dar si eu eram
plin de mine
si–mi doream ceva mai mult
doar aveam pantofi cu catarama