Se desface în beteală și în rochiile de apă
păunul unui apus cu cozile în purpură
cerului i-ajunge luna pe o pleoapă
când serile palpită cu nuferii pe gură

S-aprind pe rând copacii unși toți cu petrol
ca dansatori se mlădie viermii în fruct domnesc
în spirală toamna inventă în cer un stol
și întregi mânerele câmpului putrezesc

Se trudește țara cu șoldurile agrare
ceasu-aceasta vânăt galben e de humă
prin sârmele de in și pojarul de grâu du-mă
să-și plimbe-n aer vântul degetele fanfare

Iar tu amintești în zgomotul rotund
vedeniile cu lunci de chihlimbar și atlas
părul tău învie, o clipă, cerealele fecund
în penumbră au dansat păpuși albastre în bas

Pupila ta topește în snopi plugurile de alamă
în subțiori îți țipă păsările captive în viața ta
în fiecare os te port buric și filigrană
când toate fotoliile pământului vor aplauda