Îmbrățișare iluzorie,
sărut virtual...

ÃŽmi deschid sufletul
mumificat
ca pe masa de operație.
Și totuși
mă autodistrug
ca un Dumnezeu din piatră
la lăsarea serii
peste mine,
peste tine,
peste noi...

Scriu
versuri arse de soare,
ratate înțelesuri
de la naștere.

Urlu nebună
și mă scufund
în moarte,
în viață,
în haos,
în mâine...