BÃTRÂNUL MOROMETE

Clasicul Marin Preda
trăiește,
Bătrânul Moromete
n-a murit;

prin opera sa,
El nemurește,
Marele Singuratic
dăinuește.

Poiana lui Iocan,
agoră, viețuiește
Omul rămâne,
glasul tăinuit;

Clasicul Marin Preda
vecuește,
Bătrânul Moromete
n-a murit.

¤¤¤¤¤

DOR de ZAHARIA STANCU

Ce mult te iubesc,
ce mult!
În "poeme cu lună",
tu, m-ai fermecat;

caii tăi negri
aleargă demult,
la Salcia, "desculții"
suspină tăcut.

Și Darie râde!
Ce l-o fi apucat?
Guguștucii au răgușit
în cântat.

Ce mult te iubesc,
ce mult!
Ce foame mi-e de tine,
de tine, cel ignorat!

¤¤¤¤¤

ELEGIE

ÃŽn memoria lui ARTUR SILVESTRI

Sfârșit de toamnă tristă,
ceață peste zări cerești;
o dimineță sadic-egoistă
și tu, Găbiță, nu mai ești.

Ne-ai fugit pe-alei albastre,
te-ai grăbit s-ajungi în cer;
să te odihnești prin astre
unde iubirile nu pier.

N-ai luat nimic cu tine,
nici cafea și nici țigări;
te-ai săturat de-atâta bine,
te-ai săturat de supărări.

Idei și gânduri neterminate,
plâng acum pe masa ta;
mâine fi-vor nestemate,
în această lume rea.

Și de-atâta înstrăinare,
ochii mă cam dor de plâns;
timpu-și pierde din splendoare
lacrimile m-au cuprins.

George PENA