de fiecare dată devin mai puțină-n preajma ta

am să citesc o incantație din cartea blestemelor
să te părăsească toți îngerii
să nu te mai poți întoarce la mine
așa cum niciun fluture
nu se mai întoarce în cocon

eu sunt femeia mereu cu un alt sfârșit
niciodată nu vei ști
deznodământul trupului meu

nu cunosc pe nimeni să-și scrie numele
pe tâmpla mea
locul e liber, curat
de mii de ani un scrib anonim încearcă
să cresteze un semn cuneiform
în pântecul meu

e târziu
și trenul mi-a adormit în palme

mă întorc în veacul meu solitar

credeam că puteam construi împreună
o casă rezistenă
să nu alergăm pe foile albe
atunci când râurile vor ieși din matcă

dincolo de moarte începe o nouă zi

ai citit bine

dincolo de moarte începe o nouă zi