cine m-a strigat
când îmi curățam flautul de cântece?

cine m-a cunoscut
când în suflet îmi putrezeau femeile de iubire?

cine mi-a întins brațele
când diminețile se târau prin casă ca preșurile?

cine m-a întrebat de mine
când îmi întoarceam drumurile ca vitele de la pășune?

cine m-a mângăiat
când liniștea îmi crescuse pe frunte ca un mușchi?

oh mările atârnate de proră
deșerturile adormite cu oazele de gât.

prietene tu ai suflet?
pe tine te-a întrebat cineva de suflet?

cine-ți va peria hainele de insomnii
când mâinile nu se vorr mai întinde după vis?